Încuviințarea executării este actul prin care instanța de executare autorizează începerea executării silite pe baza titlului executoriu. Executorul o solicită după înregistrarea cererii de executare.
Fără încuviințare, executorul nu poate dispune poprirea, sechestrul sau alte măsuri. Instanța verifică existența titlului, termenele și eventualele cauze de suspendare.
După încuviințare, executorul comunică debitorului începerea executării și poate proceda la poprire sau urmărirea bunurilor.