Hotărârea judecătorească este actul prin care instanța statuează asupra cererilor părților: admite sau respinge pretențiile, obligă la plată, dispune măsuri etc. Trebuie să conțină considerentele (motivarea) și dispozitivul (soluția).
Hotărârea se comunică părților. De la comunicare încep, de regulă, termenele de apel sau recurs. Hotărârea poate fi definitivă (nu mai poate fi atacată) sau poate fi supusă căilor de atac.
O hotărâre definitivă poate constitui titlu executoriu și permite trecerea la executare silită.